Bufoni si eroi

In conditii vitrege, cu sediul in "renovare" de peste doi ani, fara director general, Opera din Iasi reuseste totusi sa ofere publicului repere precum recenta montare cu "Rigoletto" de Verdi, pe scena Casei
de Cultura a Studentilor, readucand pe afis un titlu indragit, in regia lui Cristian Mihailescu, invitat pentru prima oara sa colaboreze cu ansamblul.





Conceputa intr-o maniera clasica, dar cu aspecte de modernitate, productia respecta epoca gandita de autor, dar scena sugereaza o tabla de sah, scaunele de la palat au forma pieselor, iar jocul in alb si negru se prelungeste si in costumele elegante ale curtenilor. Pe fundal se succed proiectii raportate la momentele dramei, poate cea mai realizata fiind multiplicarea balului din actul I. Un context in care costumele multicolore, cu croieli adesea socante, subliniaza desfraul din preajma Ducelui de Mantua. Elemente simple de decor marcheaza locul actiunii in fiecare act (scenografia Viorica Perju), iar coregrafia (Gheorghe Stanciu) completeaza atmosfera, interesante fiind siluetele intunecate care manuiesc un sugestiv voal negru. Iar Rigoletto, bufonul, redevenind un tata iubitor, isi smulge peruca hilara si imbraca peste costumul grotesc o pelerina cenusie, relie­fand astfel existanta sa duala. Miscarea este alerta, logica, micile confuzii ramanand in plan secund.
Pus la punct cu minutie, spectacolul este realizat doar cu solistii teatrului (pentru fiecare rol existand, de fapt, doi sau chiar patru interpreti), in rolul titular aparand baritonul Mihai Frunza, demonstrand ca poate raspunde unor "provocari" pe care si le impune intr-o partitura pe cat de ofertanta, pe atat de dificila, sustinuta cu daruire si implicare. Alaturi de el, soprana Cristina Simionescu - ezitanta in actul II, crescand vizibil spre final, regasindu-si astfel calitatea
pe care i-am apreciat-o de-a lungul anilor -, a fost expresiva si chiar performanta vocal in Gilda. Din pacate, tenorul Adrian Ionescu, al carui glas frumos s-a relevat doar accidental, nu a reusit sa parcurga la nivelul cerut rolul Ducelui, spre deza­magirea melomanilor, care l-au scuzat totusi pentru ca intrase in spectacol in ultima clipa, inlocuind un coleg bolnav.