Comunitatile sarace din Romania se bat pe banii Bancii Mondiale

Jumatate din satele sarace din Romania au depus proiecte la Banca Mondiala pentru a beneficia de sumele oferite de finantatorul mondial. Din informatiile primite de la reprezentanta Bancii Mondiale din Bucuresti am aflat ca de-a lungul timpului au fost formulate circa 3000 de cereri de finantare din partea comunitatilor sarace din cel putin 2000 de state romanesti, solicitarile depasind astfel sumele alocate prin Fondul Roman de Dezvoltare Sociala (FRDS). Recent, mai exact la inceputul acestei luni, a fost aprobat un nou imprumut in valoare de 20 de milioane de dolari, bani ce ar putea incepe sa fie alocati in circa o luna de zile, odata ce acest nou imprumut devine efectiv. Acest imprumut va fi derulat pe urmatorii patru ani, fiind vizate in principal tot satele sarace si grupurile defavorizate. Aceste sume se adauga altor 20 de milioane de dolari - zece de la Banca Mondiala si alte zece de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei - alocate in anii anteriori, bani cu care au fost deja finantate primele 524 de proiecte din cele 3000 de cereri de finantare. Evaluariile Bancii Mondiale arata ca aceste proiecte au fost implementate aproape in intregime, ultimele etape urmand a fi parcurse pana la finele acestui an. Intreg programul este considerat un succes de oficialii Bancii, prin intermediul sau fiind puse in practica proiecte de mica infrastructura rurala, proiecte sociale comunitare, dar si generatoare de venituri. Cu alte cuvinte, au fost construite drumuri comunale, sisteme de alimentare cu apa, fabrici de ulei, brutarii, poduri, mori de vant, ateliere de tamplarie, fabrici de lapte. Dincolo de aspectele practice, dar deloc de neglijat ale acestor proiecte, scopul finantatorilor a fost nu doar de a ajuta comunitatile sa iasa din izolarea la care erau supuse din cauza saraciei, dar si de a le mobiliza, de a le determina sa se organizeze singure. Obtinerea banilor de la Banca Mondiala nu s-a facut doar prin simpla depunere a unei cereri sau a unei liste cu nevoile satului respectiv. Pana la aspectele birocratice inerente obtinerii unei finantari, satenii dornici de banii Bancii Mondiale trebuiau sa se organizeze in grupuri comunitare, sa-si stabileasca prioritatile si sa participe efectiv (prin munca) la realizarea proiectului. Daca nu sunt astfel organizati, ei nu pot intra in competitia intre sate si nu pot accede la finantarea necesara. Organizatorii programului ne-au declarat ca tinta numarul unu a proiectelor in cauza este aceea de a creste spiritul comunitar astfel incat comunitatile sa fie capabile pe viitor sa se descurce singure.